insolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din
fr. insolite, lat. insolitus.insolit (Dicționar de neologisme, 1986)INSOLÍT, -Ă adj. (
Rar) Contrar obiceiului; neobișnuit. [< fr.
insolite, cf. lat.
in – ne-,
solitus – obișnuit].
insolit (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSOLÍT, -Ă adj. contrar obiceiului; neobișnuit. ◊ nepotrivit. (< fr.
insolite, lat.
insolitus)
insolit (Dicționaru limbii românești, 1939)*insólit, -ă adj. (lat.
in-sólitus. V.
insolent). Contrar uzuluĭ, regulelor, obiceĭurilor:
demers, huĭet insolit. Adv. În mod insolit:
a proceda insolit. – Maĭ des, dar maĭ răŭ
insolít (după fr.).
insolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insolít adj. m.,
pl. insolíți; f. insolítă, pl. insolíte