insolație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSOLÁȚIE, insolații, s. f. 1. Stare patologică provocată de expunerea îndelungată a corpului la acțiunea razelor solare și care se manifestă prin febră, dureri de cap, amețeli, greață, delir etc. (putând duce la moarte). ♦ Vătămare provocată pomilor tineri prin excesul de căldură.
2. Iluminare a unei suprafețe de razele solare.
3. Tratament prin expunere la soare. – Din
fr. insolation, lat. insolatio.