insinuare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSINUÁRE, insinuări, s. f. Acțiunea de
a (
se)
insinua și rezultatul ei; aluzie calomnioasă, răutăcioasă; strecurare, pătrundere, infiltrare, insinuație. [
Pr.: -
nu-a-] –
V. insinua.insinuare (Dicționar de neologisme, 1986)INSINUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) insinua și rezultatul ei. ♦ Vorbă, aluzie prin care se lasă să se înțeleagă un anumit lucru. ♦ Strecurare, infiltrare; insinuație. [Pron.
nu-a-. / <
insinua].
insinuare (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSINUÁRE s. f. acțiunea de a (se) insinua. ◊ vorbă, aluzie prin care se lasă să se înțeleagă un anumit lucru. ◊ strecurare; insinuație. (< insinua)
insinuare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insinuáre (-nu-a-) s. f.,
g.-d. art. insinuắrii (-nu-ă-); pl. insinuắri