insipid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSIPÍD, -Ă, insipizi, -de, adj. (Despre corpuri chimice, substanțe etc.) Fără gust; (despre alimente) fad, searbăd. ♦
Fig. Fără spirit, fără haz, anost. – Din
fr. insipide.insipid (Dicționar de neologisme, 1986)INSIPÍD, -Ă adj. 1. Lipsit de gust; searbăd, fad.
2. (
Fig.) Anost, fără spirit, nesărat. [< fr.
insipide, it.
insipido, cf. lat.
insipidus, <
in – ne,
sapidus – savuros].
insipid (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSIPÍD, -Ă adj. 1. lipsit de gust; searbăd, fad. 2. (fig.) anost, fără spirit, nesărat. (< fr.
insipide, lat.
insipidus)
insipid (Dicționaru limbii românești, 1939)*insípid, -ă adj. (lat.
in-sipidus, d.
in-, ne, și
sápidus, sapid). Fără gust:
apa e insipidă. Fig. Fără gust, urît:
glumă insipidă, stil insipid. Fără haz, plicticos:
om insipid. Adv. În mod insipid. – Maĭ des, dar maĭ răŭ
insipíd (după fr.).
insipid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insipíd adj. m.,
pl. insipízi; f. insipídă, pl. insipídeinsipid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)insipid a.
1. anost;
2. fig. searbăd:
carte insipidă.