insinuant - explicat in DEX

insinuant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INSINUÁNT, -Ă, insinuanți, -te, adj. Care (se) insinuează; insinuator. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. insinuant.

insinuant (Dicționar de neologisme, 1986)
INSINUÁNT, -Ă Care (se) insinuează. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. insinuant].

insinuant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INSINUÁNT, -Ă adj. care (se) insinuează; insinuator. (< fr. insinuant)

insinuant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*insinuánt, -ă adj. (lat. insinuans, -ántis). Care se insinuĭază: fluid insinuant. Fig. Care are calitatea de a se introduce, de a plăcea pin [!] vorbe și purtare: om, caracter insinuant. Adv. În mod insinuant: a vorbi insinuant. V. băgăcĭos.

insinuant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
insinuánt (-nu-ant) adj. m., pl. insinuánți; f. insinuántă, pl. insinuánte

insinuant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
insinuant a. care are darul de a se insinua.