inovator - explicat in DEX

inovator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INOVATÓR, -OÁRE, inovatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care realizează o inovație; (persoană) care inovează ceva. – Din fr. innovateur.

inovator (Dicționar de neologisme, 1986)
INOVATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care inovează ceva, cel care introduce o inovație. ♦ adj. Înnoitor. [Cf. fr. innovateur].

inovator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INOVATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care realizează o inovație; care inovează. (< fr. innovateur)

inovator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inovatór, -oáre adj. Care înoĭește, inovează. – Și novator.

inovator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inovatór adj. m., s. m., pl. inovatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. inovatoáre

inovator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inovator m. cel ce inovează.