inoxidabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INOXIDÁBIL, -Ă, inoxidabili, -e, adj. (Despre substanțe) Care nu se poate combina cu oxigenul; (despre metale sau aliaje) care este rezistent la oxidare sau la contactul cu apa, care nu ruginește, neoxidabil. – Din
fr. inoxydable.inoxidabil (Dicționar de neologisme, 1986)INOXIDÁBIL, -Ă adj. (
Despre metale și aliaje) Care nu se oxidează, care nu ruginește. [Cf. fr.
inoxydable].
inoxidabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INOXIDÁBIL, -Ă adj. (despre metale, aliaje) care nu se oxidează. (< fr.
inoxydable)
inoxidabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*inoxidábil, -ă adj. (
in- și
oxidabil). Care nu se poate oxida.
inoxidabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inoxidábil (i-no-/in-o-) adj. m.,
pl. inoxidábili; f. inoxidábilă, pl. inoxidábile