inovație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INOVÁȚIE, inovații, s. f. Noutate, schimbare, prefacere. ♦ Rezolvare a unei probleme de tehnică sau de organizare a muncii cu scopul îmbunătățirii (productivității) muncii, perfecționării tehnice sau raționalizării soluțiilor aplicate. [
Var.: (
înv.)
inovațiúne s. f.] – Din
fr. innovation, lat. innovatio, -
onis.