inplano - explicat in DEX

inplano (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IN-PLÁNO adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind deci o filă sau două pagini; (despre cărți și ziare, adesea substantivat) care are acest format. – Loc. lat.

inplano (Dicționar de neologisme, 1986)
IN-PLÁNO adj., s.n. invar. (Format de) foaie imprimată și împăturită în două; (carte) care are acest format. [< fr., lat. in-plano].

inplano (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IN-PLÁNO adj. inv., s. n. (format de foaie) imprimată și împăturită în două. (< fr., lat. in plano)

inplano (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
in-pláno¹ (lat.) adj. invar.

inplano (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
in-pláno² (lat.) s. n., art. in-plánoul; pl. in-plánouri