inova (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INOVÁ, inovez, vb. I.
Intranz. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi. ♦ A introduce, a adopta, a propaga o inovație. – Din
fr. innover, lat. innovare.inova (Dicționar de neologisme, 1986)INOVÁ vb. I. intr. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a introduce, a adopta, a propaga o inovație. [< fr.
innover, it.
innovare].
inova (Marele dicționar de neologisme, 2000)INOVÁ vb. I. intr. a face o inovație. II. tr. a introduce o noutate într-un domeniu, sistem etc. (< fr.
innover, lat.
innovare)
inova (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inová (a ~) vb.,
ind. prez. 3
inoveázăinovà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inovà v. a introduce oarecari schimbări sau modificări (într’un guvern, uz sau lege).