inovare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INOVÁRE, inovări, s. f. Acțiunea de
a inova și rezultatul ei; înnoire, inovație. –
V. inova.inovare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inováre s. f.,
g.-d. art. inovắrii; pl. inovắri