înotător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNOTĂTÓR, -OÁRE, înotători, -oare, adj.,
subst. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate.
2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. –
Înota +
suf. -ător.