inoportun - explicat in DEX

inoportun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INOPORTÚN, -Ă, inoportuni, -e, adj. Care nu este sau nu se întâmplă la timpul oportun; nepotrivit, neoportun. ♦ (Despre oameni) Care incomodează; neplăcut; plictisitor. – Din fr. inopportun, lat. inopportunus.

inoportun (Dicționar de neologisme, 1986)
INOPORTÚN, -Ă adj. Care nu este oportun; nepotrivit. ♦ Stingheritor, supărător, plictisitor. [Cf. fr. inopportun].

inoportun (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INOPORTÚN, -Ă adj. care nu este oportun; nepotrivit. ◊ neplăcut, supărător. (< fr. inopportun, lat. inopportunus)

inoportun (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inoportún, -ă adj. (lat. in-opportúnus. V. importun). Care nu e oportun, nu e la timp potrivit: propunere inoportună. Adv. A sosi inoportun.

inoportun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!inoportún (i-no-/in-o-) adj. m., pl. inoportúni; f. inoportúnă, pl. inoportúne

inoportun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inoportun a. care nu e oportun.