inoperant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INOPERÁNT, -Ă, inoperanți, -te, adj. Lipsit de efect sau de rezultat; fără urmare, neoperant. – Din
fr. inopérant.inoperant (Dicționar de neologisme, 1986)INOPERÁNT, -Ă (
Rar) Lipsit de efect; fără urmare. [Cf. fr.
inopérant].
inoperant (Marele dicționar de neologisme, 2000)INOPERÁNT, -Ă adj. lipsit de efect; fără urmare. (< fr.
inopérant)
inoperant (Dicționaru limbii românești, 1939)*inoperánt, -ă adj. (
in- și
operant). Care n´are efect:
medicament inoperant.inoperant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!inoperánt (i-no-/in-o-) adj. m.,
pl. inoperánți; f. inoperántă, pl. inoperánte