îngustime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGUSTÍME, îngustimi, s. f. Însușirea de a fi îngust. ♦
Fig. (Cu determinările „de spirit”, „de vederi”, „de orizont” etc.) Lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepții etc.). –
Îngust +
suf. -ime.