îngustime - explicat in DEX

îngustime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNGUSTÍME, îngustimi, s. f. Însușirea de a fi îngust. ♦ Fig. (Cu determinările „de spirit”, „de vederi”, „de orizont” etc.) Lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepții etc.). – Îngust + suf. -ime.

îngustime (Dicționaru limbii românești, 1939)
îngustíme f. Proprietatea de a fi îngust. Fig. Îngustime de minte, de spirit, prostie.

îngustime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îngustíme s. f., g.-d. art. îngustímii; pl. îngustími

îngustime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îngustime f. 1. calitatea celor înguste; 2. fig. lipsă de lățime: îngustime de minte.