înhăita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNHĂITÁ, înhăitez, vb. I.
Refl. recipr. (
Depr.) A se întovărăși, a intra în cârdășie cu una sau cu mai multe persoane decăzute; a se încârdoșa. [
Prez. ind. și:
înháit] –
În + haită.