ingenuu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INGÉNUU, -UĂ, ingenui, -ue, adj.,
s. f. 1. Adj. Care vădește simplitate, naturalețe împletită cu sinceritate și cu naivitate, plin de ingenuitate; candid.
2. S. f. Rol, personaj, eroină care reprezintă o fată inocentă, pură, candidă;
p. ext. persoană ingenuă. [
Pr.: -
nu-u] – Din
lat. ingenuus, fr. ingénu.