ingenios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INGENIÓS, -OÁSĂ, ingenioși, -oase, adj. 1. Care are mult spirit inventiv, multă agerime de minte; iscusit, dibaci.
2. Care este alcătuit, elaborat cu inventivitate, cu măiestrie, cu iscusință etc. [
Pr.: -
ni-os] – Din
fr. ingénieux, lat. ingeniosus.ingenios (Dicționar de neologisme, 1986)INGENIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Inventiv; iscusit, îndemânatic.
2. Făcut, elaborat cu iscusință, cu îndemânare. [Pron.
-ni-os. / cf. fr.
ingénieux, lat.
ingeniosus].
ingenios (Marele dicționar de neologisme, 2000)INGENIÓS, -OÁSĂ adj. 1. care dovedește spirit inventiv; îndemânatic. 2. făcut cu iscusință, cu îndemânare. (< fr.
ingénieux, lat.
ingeniosus)
ingenios (Dicționaru limbii românești, 1939)*ingeniós, -oásă adj. (lat.
ingeniosus, d.
ingenium, spirit, inteligență. V.
geniŭ). Plin de spirit, de invențiune, de îndemănare [!]:
om, spirit ingenios. Făcut cu ingeniozitate:
mașină ingenĭoasă. Adv. În mod ingenios.
ingenios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ingeniós (-ni-os) adj. m.,
pl. ingenióși; f. ingenioásă, pl. ingenioáseingenios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ingenios a. plin de spirit, de invențiune sau dibăcie:
om ingenios, mașină ingenioasă.