inflație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFLÁȚIE, inflații, s. f. Fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație ca urmare fie a emiterii unei mase bănești peste nevoile reale ale circulației, fie a reducerii volumului producției și circulației mărfurilor, fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor. [
Var.:
inflațiúne s. f.] – Din
fr. inflation.inflație (Dicționar de neologisme, 1986)INFLÁȚIE s.f. Fenomen constând în creșterea cantității de hârtie-monedă mult peste necesitățile reale ale circulației mărfurilor, creștere care nu are suficientă acoperire în aur și mărfuri, ducând astfel la scăderea puterii de cumpărare a banilor. [Gen.
-iei, var.
inflațiune s.f. / cf. fr.
inflation < lat.
inflatio].
inflație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFLÁȚIE s. f. fenomen caracteristic economiei de piață, prin creșterea cantității de hârtie-monedă peste nevoile reale ale producției și circulației mărfurilor, ceea ce determină deprecierea puterii de cumpărare a banilor. (< fr.
inflation)
inflație (Dicționar de argou al limbii române, 2007)infláție s. f. sg. (pub.) cantitate exagerată; exces.
inflație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infláție (-ți-e) s. f.,
art. infláția (-ți-a), g.-d. art. infláției; pl. infláții, art. infláțiile (-ți-i-)