înflăcăra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma.
2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. –
În + flacără.