infix (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFÍX, infixe, s. n. Element fonetic (de obicei consoană) care se inserează în rădăcina unui cuvânt și are o valoare morfologică. – Din
fr. infixe.infix (Dicționar de neologisme, 1986)INFÍX s.n. Consoană inserată în interiorul rădăcinii unui cuvânt și care are valoare morfologică. [< fr.
infixe, cf. lat.
infixus – inserat].
infix (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFÍX s. n. consoană cu valoare morfologică inserată în rădăcina unui cuvânt. (< fr.
infixe)
infix (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infíx s. n.,
pl. infíxe