infirmier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFIRMIÉR, -Ă, infirmieri, -e, s. m. și
f. Persoană calificată care îngrijește bolnavii la infirmerie. ♦ Persoană din personalul sanitar auxiliar care lucrează într-un spital, într-o policlinică, într-un dispensar. [
Pr.: -
mi-er] – Din
fr. infirmier.infirmier (Dicționar de neologisme, 1986)INFIRMIÉR, -Ă s.m. și f. Cadru sanitar care ajută pe medici și îngrijește bolnavii într-un spital sau într-o infirmerie. [Pron.
-mi-er. / < fr.
infirmier].
infirmier (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFIRMIÉR, -Ă s. m. f. cadru sanitar care ajută pe medici și îngrijește bolnavii într-un spital, într-o infirmerie. (< fr.
infirmier)
infirmier (Dicționaru limbii românești, 1939)*infirmiér, -ă s. (fr.
infirmier, -ière, mlat.
infirmarius, călugăr infirmier). Îngrijitor de bolnavĭ într´un spital, într´o ambulanță.
infirmier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infirmiér (-mi-er-) s. m.,
pl. infirmiériinfirmier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)infirmier m. cel ce îngrijește pe bolnavi într’o infirmerie sau spital.