infinitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFINITÁTE, infinități, s. f. Cantitate, număr foarte mare de... – Din
fr. infinité, lat. infinitas, -atis.infinitate (Dicționar de neologisme, 1986)INFINITÁTE s.f. Cantitate, număr foarte mare de... [Cf. fr.
infinité].
infinitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFINITÁTE s. f. cantitate, număr nelimitat, foarte mare. (< fr.
infinité)
infinitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*infinitáte f. (lat.
infinitas, -átis). Calitatea de a fi infinit. Spațiŭ infinit, imensitate:
a dispărea în infinitate. Mare număr:
bătrîneța [!] e supusă uneĭ infinitățĭ de rele.infinitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infinitáte (cantitate, număr)
s. f.,
g.-d. art. infinitắții; pl. infinitắțiinfinitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)infinitate f.
1. calitatea celui infinit:
infinitatea lui D-zeu; 2. foarte mare număr:
o infinitate de lucruri.