infinitism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFINITÍSM s. n. Concepție metafizică care admite că universul este infinit. –
Infinit +
suf. -ism.infinitism (Dicționar de neologisme, 1986)INFINITÍSM s.n. (
Fil.) Concepție metafizică, opusă finitismului, care admite că universul este infinit. [< fr.
infinitisme].
infinitism (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFINITÍSM s. n. concepție metafizică care admite că universul este infinit. (< fr.
infinitisme)
infinitism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infinitísm s. n.