infim - explicat in DEX

infim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INFÍM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic; minuscul, neînsemnat. – Din fr. infime, lat. infimus.

infim (Dicționar de neologisme, 1986)
INFÍM, -Ă adj. Extrem de mic; minuscul; neînsemnat. [< fr. infime, cf. lat. infimus].

infim (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INFÍM/ÍNFIM, -Ă adj. extrem de mic; minuscul; neînsemnat. (< fr. infime, lat. infimus)

infim (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ínfim, -ă adj. (lat. infimus, superlativu d. inferus, cel de jos. V. inferior). Cel maĭ de jos, cel maĭ mic în grad: rangurile infime ale societățiĭ. O infimă minoritate, o grupă de oamenĭ foarte mică față de una mult maĭ mare.

infim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!infím adj. m., pl. infími; f. infímă, pl. infíme

infim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
infim a. cel mai de jos, în gradul cel din urmă: rangurile infime ale societății.