infanticid - explicat in DEX

infanticid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INFANTICÍD, infanticiduri, s. n. (Jur.) Ucidere a propriului copil; pruncucidere. ♦ Ucidere a unui copil. – Din fr. infanticide, lat. infanticidium.

infanticid (Dicționar de neologisme, 1986)
INFANTICÍD s.n. Ucidere a propriului copil nou-născut; pruncucidere. [< fr. infanticide, cf. lat. infans – copil, caedere – a ucide].

infanticid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INFANTICÍD, -Ă I. adj., s. m. f. (părinte) care își ucide propriul copil nou-născut. II. s. n. pruncucidere. (< fr. infanticide, lat. infanticidum)

infanticid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*infanticíd, -ă s. și adj. (lat. infanticida, d. infans, copil, și [oc]-cídere, a ucide. V. ucid). Ucigaș de pruncĭ: o mamă infanticidă. S. n., pl. e. Infanticidiŭ.

infanticid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
infanticíd¹ adj. m., s. m., pl. infanticízi; adj. f., s. f. infanticídă, pl. infanticíde

infanticid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!infanticíd² s. n., pl. infanticíde

infanticid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
infanticid n. ucidere de copil, mai ales de curând născut. ║ a. cel ce comite asemenea crimă.