infantilism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFANTILÍSM s. n. Anomalie în dezvoltarea corporală și psihică, caracterizată prin persistența, la vârsta adultă, a unor trăsături morfologice și funcționale specifice copilăriei. – Din
fr. infantilisme.infantilism (Dicționar de neologisme, 1986)INFANTILÍSM s.n. Rămânere în urmă a dezvoltării, manifestată prin păstrarea la vârsta adultă a unor caracteristici morfologice și funcționale specifice copilăriei. [< fr.
infantilisme, cf. lat.
infans – copil].
infantilism (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFANTILÍSM s. n. 1. anomalie în dezvoltarea fizică și psihică, manifestată prin păstrarea la vârsta adultă a unor caractere morfologice și funcționale propii copilăriei. 2. caracter, comportament infantil, ires-ponsabil; copilărie; infantilitate. (< fr.
infantilisme)
infantilism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infantilísm s. n.