infante (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFÁNTE, -Ă, infanți, -te, s. m. și
f. Titlu dat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu. – Din
sp. infante. Cf. it. infante.infante (Dicționar de neologisme, 1986)INFÁNTE, -Ă s.m. și f. Titlu dat copiilor regilor Spaniei (și ai Portugaliei) în afară de primul născut. [< sp.
infante].
infante (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFÁNTE, -Ă s. m. f. titlul dat copiilor regilor Spaniei și Portugaliei, în afară de primul născut. (< sp.
infante)
infante (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infánte s. m.,
pl. infánțiinfante (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)infante m. titlu dat copiilor la urmă născuți ai regilor Spaniei și Portugaliei.