infamant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFAMÁNT, -Ă, infamanți, -te, adj. Care atrage înfierarea publică, care aruncă asupra cuiva dezonoarea, dezaprobarea, oprobriul; rușinos, degradant, dezonorant, infamator. – Din
fr. infamant, it. infamante.infamant (Dicționar de neologisme, 1986)INFAMÁNT, -Ă adj. Care atrage oprobriul, dezaprobarea, dezonorarea; degradant, dezonorant; infamator. [Cf. fr.
infamant, it.
infamante].
infamant (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFAMÁNT, -Ă adj. care atrage oprobriul, dezaprobarea, dezonoarea; degradant, dezonorant. (< fr.
infamant, it.
infamante)
infamant (Dicționaru limbii românești, 1939)*infamánt, -ă adj. (fr.
infamant, part. d.
infamer, lat.
infamare, a face odios, infam). Care te face infam, care te pătează cu infamie:
recluziunea e o pedeapsă infamantă.infamant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infamánt adj. m.,
pl. infamánți; f. infamántă, pl. infamánteinfamant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)infamant a. care aduce infamie;
pedeapsă infamantă. V.
aflictiv.