infama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFAMÁ, infamez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A acuza pe nedrept; a defăima. – Din
lat.,
it. infamare.infama (Dicționar de neologisme, 1986)INFAMÁ vb. I. tr. (
Liv.) A defăima, a dezonora; a acuza pe nedrept. [< it., lat.
infamare].
infama (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFAMÁ vb. tr. a acuza pe nedrept; a defăima. (< lat., it.
infamare)