infailibil - explicat in DEX

infailibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INFAILÍBIL, -Ă, infailibili, -e, adj. Care nu poate greși, care nu se poate înșela; perfect, desăvârșit, fără cusur. [Pr.: -fa-i-] – Din fr. infaillible.

infailibil (Dicționar de neologisme, 1986)
INFAILÍBIL, -Ă adj. Care nu se poate înșela, care nu poate greși; perfect. [Pron. -fa-i-. / cf. fr. infailible, lat. infaillibilis < in – ne, fallere – a înșela].

infailibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INFAILÍBIL, -Ă adj. care nu poate greși, care nu se poate înșela; perfect. (< fr. infaillible)

infailibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
infailíbil (-fa-i-) adj. m., pl. infailíbili; f. infailíbilă, pl. infailíbile

infailibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
infailibil a. 1. care sigur se va întâmpla sau va produce efectul său: remediu, rezultat infailibil; 2. care nu se poate înșela: Biserica catolică și Papa se consideră ca infailibili. ║ adv. sigur, fără putință de eroare.