inervație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INERVÁȚIE, inervații, s. f. 1. Ansamblul formațiilor nervoase periferice, care constituie aparatul nervos al unui țesut sau al unui organ; inervare.
2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor. – Din
fr. innervation.inervație (Dicționar de neologisme, 1986)INERVÁȚIE s.f. 1. Distribuție a nervilor într-un organ sau țesut; inervare. ♦ Rețeaua de nervi dintr-un țesut sau organ.
2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor. [Gen.
-iei, var.
inervațiune s.f. / cf. fr.
innervation].
inervație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INERVÁȚIE s. f. 1. distribuție a nervilor într-un organ sau țesut; rețeaua acestor nervi. 2. activitate fiziologică caracteristică nervilor. (< fr.
innervation)
inervație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INERVÁȚIE (‹
fr.)
s. f. (
FIZIOL.) Ansamblul formațiilor periferice care constituie aparatul nervos al unui țesut sau al unui organ. Cuprinde receptori și fibre aferente (
i. senzitivă), fibre eferente (
i. motorie sau secretorie) și, uneori, ganglioni nervoși (
ex. i. pielii,
i. stomacului etc.).
inervație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inerváție (-ți-e) s. f.,
art. inerváția (-ți-a), g.-d. art. inerváției; pl. inerváții, art. inerváțiile (-ți-i-)