inductanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDUCTÁNȚĂ, inductanțe, s. f. (
Fiz.) Mărime caracteristică unui circuit electric sau unei perechi de circuite electrice alăturate, egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate suprafața mărginită de conturul unuia dintre circuite și intensitatea curentului electric care produce acest flux; inductivitate. – Din
fr. inductance.inductanță (Dicționar de neologisme, 1986)INDUCTÁNȚĂ s.f. (
Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre fluxul magnetic stabilit printr-un circuit de curentul care trece prin el sau printr-un alt circuit și intensitatea curentului respectiv. [< fr.
inductance].
inductanță (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDUCTÁNȚĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate un circuit și intensitatea curentului care îl produce; inductivitate. (< fr.
inductance)
inductanță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INDUCTÁNȚĂ (‹
fr. {i})
s. f. (
FIZ.) Mărime caracteristică unui circuit electric (
i. proprie) sau unei perechi de circuite electrice alăturate (
i. mutuală), egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate suprafața mărginită de conturul unuia dintre circuite și intesitatea curentului electric care produce acest flux. Unitatea de măsură pentru
i. este
henry-ul (H).
inductanță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inductánță s. f.,
g.-d. art. inductánței; pl. inductánțe