indubitabil - explicat in DEX

indubitabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INDUBITÁBIL, -Ă, indubitabili, -e, adj. (Livr.) Neîndoios, cert, sigur. – Din fr. indubitable, lat. indubitabilis.

indubitabil (Dicționar de neologisme, 1986)
INDUBITÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Neîndoios, cert, sigur. [Cf. fr. indubitable, lat. indubitabilis].

indubitabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INDUBITÁBIL, -Ă adj. fără dubiu, neîndoios, cert, sigur. (< fr. indubitable, lat. indubitabilis)

indubitabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*indubitábil, -ă adj. (lat. in-dubitabilis). Neîndoĭos, care nu e dubitabil: victorie indubitabilă. Adv. În mod indubitabil.

indubitabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
indubitábil adj. m., pl. indubitábili; f. indu­bitábilă, pl. indubitábile