inductanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDUCTÁNȚĂ, inductanțe, s. f. (
Fiz.) Mărime caracteristică unui circuit electric sau unei perechi de circuite electrice alăturate, egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate suprafața mărginită de conturul unuia dintre circuite și intensitatea curentului electric care produce acest flux; inductivitate. – Din
fr. inductance.