individualiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDIVIDUALIZÁ, individualizez, vb. I.
Tranz. A scoate în evidență trăsăturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt, ale unei situații etc. ♦ A considera pe cineva sau ceva în mod individual, a-i da un caracter propriu, făcându-l să se deosebească de ceilalți. ♦ A determina un lucru prin caracterele sale individuale. [
Pr.: -
du-a-] – Din
fr. individualiser.individualiza (Dicționar de neologisme, 1986)INDIVIDUALIZÁ vb. I. tr. A scoate în evidență un individ, un fapt etc., punând în lumină particularitățile lui specifice. [Pron.
-du-a-. / < fr.
individualiser].
individualiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDIVIDUALIZÁ vb. tr. a scoate în evidență un individ, un fapt, punând în lumină particularitățile lui specifice. (< fr.
individualiser)
individualiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)individualizá (a ~) (-du-a-) vb.,
ind. prez. 3
individualizeázăindividualizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)individualizà v. a considera ceva individual, izolat.