încurcătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊
Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală.
2. Situație complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ◊
Expr. A pune (pe cineva)
în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. –
Încurca +
suf. -ătură.