incurie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCÚRIE, incurii, s. f. (
Livr.) Neglijență, neîngrijire. – Din
fr. incurie, lat. incuria.incurie (Dicționar de neologisme, 1986)INCÚRIE s.f. (
Rar) Neglijență, neîngrijire. [Gen.
-iei. / cf. fr.
incurie, lat.
incuria].
incurie (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCÚRIE s. f. neglijență, lipsă de grijă. (< fr.
incurie, lat.
incuria)
incurie (Dicționaru limbii românești, 1939)*incúrie f. (lat.
incuria. V.
cură). Neglijență, nepăsare.
incurie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incúrie (
livr.)
(-ri-e) s. f.,
art. incúria (-ri-a), g.-d. incúrii, art. incúriei