încurcătură - explicat in DEX

încurcătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură.

încurcătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
încurcătúră s. f., g.-d. art. încurcătúrii; pl. încurcătúri

încurcătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încurcătură f. rezultatul încurcării; complicațiune, confuziune.