incomutabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCOMUTÁBIL, -Ă, incomutabili, -e, adj. (
Mat.) Care nu poate fi comutat. – Din
fr. incommutable.incomutabil (Dicționar de neologisme, 1986)INCOMUTÁBIL, -Ă adj. (
Jur.; despre pedepse) Care nu poate fi comutat. [Cf. fr.
incommutable].
incomutabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCOMUTÁBIL, -Ă adj. (despre pedepse) care nu poate fi comutat. (< fr.
incommutable)
incomutabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*incomutábil, -ă adj. (lat.
in-commutabilis. V.
imutabil). Care nu se poate comuta:
pedeapsă incomutabilă. Jur. Care nu poate trece la alt proprietar, inalienabil:
proprietate incomutabilă. Care nu poate fi deposedat legitim.
incomutabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incomutábil adj. m.,
pl. incomutábili; f. incomutábilă, pl. incomutábile