incomunicabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCOMUNICÁBILITÁTE s. f. Însușirea sau starea de a fi incomunicabil. – Din
fr. incommunicabilité.incomunicabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)INCOMUNICABILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este incomunicabil. [Cf. fr.
incommunicabilité].
incomunicabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCOMUNICABILITÁTE s. f. însușirea, starea a ceea ce este incomunicabil. (< fr.
incommunicabilité)
incomunicabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*incomunicabilitáte f. (d.
incomunicabil). Calitatea de a fi incomunicabil.