incomunicabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCOMUNICÁBIL, -Ă, incomunicabili, -e, adj. 1. Care nu trebuie sau nu poate fi comunicat; intransmisibil.
2. (Rar) Inexprimabil. – Din
fr. incommunicable.incomunicabil (Dicționar de neologisme, 1986)INCOMUNICÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi comunicat. [Cf. fr.
incommunicable].
incomunicabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCOMUNICÁBIL, -Ă I.
adj. 1. care nu poate fi comunicat, exprimat. 2. inexprimabil. II. s. n. ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte. (< fr.
incommunicable)
incomunicabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*incomunicábil, -ă adj. (lat.
in-communicabilis). Care nu se poate comunica, care nu se poate da altuĭa:
virtutea e incomunicabilă.incomunicabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*incomunicábil adj. m.,
pl. incomunicábili; f. incomunicábilă, pl. incomunicábile