incomodant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCOMODÁNT, -Ă, incomodanți, -te, adj. Supărător, jenant. – Din
fr. incommodant.incomodant (Dicționar de neologisme, 1986)INCOMODÁNT, -Ă adj. (
Rar) Supărător, jenant. [< fr.
incommodant].
incomodant (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCOMODÁNT, -Ă adj. care incomodează. (< fr.
incommodant)
incomodant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incomodánt adj. m.,
pl. incomodánți; f. incomodántă, pl. incomodánte