incomod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCOMÓD, -Ă, incomozi, -de, adj. 1. (Despre lucruri, adesea adverbial) Care nu este comod, care stânjenește.
2. (Despre ființe) Care deranjează, supără, stingherește, indispune. – Din
fr. incommode, lat. incommodus.incomod (Dicționar de neologisme, 1986)INCOMÓD, -Ă adj. 1. Care nu este comod, care nu oferă nici o comoditate.
2. (
Despre oameni) Supărător, stingheritor. [Cf. fr.
incommode].
incomod (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCOMÓD, -Ă adj. 1. care nu este comod. 2. (despre oameni) supărător, stingheritor. (< fr.
incommode, lat.
incommodus)
incomod (Dicționaru limbii românești, 1939)*incómod, -ă adj. (lat.
in-cómmodus). Care nu e comod, de care nu te poțĭ servi ușor:
unealtă, casă incomodă. Fig. Plicticos, ostenitor:
căldură incomodă; zgomot, vecin incomod. Adv.
A sta incomod. – Fals
incomód (după fr.).
incomod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incomód adj. m.,
pl. incomózi; f. incomódă, pl. incomódeincomod (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incomod a. care nu e comod, care jenează.