incomoda - explicat in DEX

incomoda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni. – Din fr. incommoder, lat. incommodare.

incomoda (Dicționar de neologisme, 1986)
INCOMODÁ vb. I. tr. A produce cuiva o supărare; a deranja, a stingheri. [< fr. incommoder, cf. it. incomodare].

incomoda (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCOMODÁ vb. tr. a deranja, a jena, a stingheri. (< fr. incommoder, lat. incommodare)

incomoda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incomodá (a ~) vb., ind. prez. 3 incomodeáză

incomodà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
incomodà v. a cauza jenă, a pricinui supărare.