incomoda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCOMODÁ, incomodez, vb. I.
Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni. – Din
fr. incommoder, lat. incommodare.incomoda (Dicționar de neologisme, 1986)INCOMODÁ vb. I. tr. A produce cuiva o supărare; a deranja, a stingheri. [< fr.
incommoder, cf. it.
incomodare].
incomoda (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCOMODÁ vb. tr. a deranja, a jena, a stingheri. (< fr.
incommoder, lat.
incommodare)
incomoda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incomodá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
incomodeázăincomodà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incomodà v. a cauza jenă, a pricinui supărare.