încoace (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCOÁCE adv. 1. Înspre mine, spre locul unde mă aflu; în direcția mea. ◊ (În
loc. adv.)
Încoace și încolo = dintr-o parte în alta. (
Pop. și
fam.; substantivat,
n.)
A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atrăgător. ◊
Expr. Ce mai încoace (
și)
încolo = de ce atât a vorbă? e inutilă orice discuție.
2. Înspre momentul de față, mai apropiat de epoca noastră. [
Var.:
încoá adv.] –
Lat. in-eccu(m)-hocce.