inchiziție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCHIZÍȚIE s. f. Instituție a Bisericii catolice care judeca pe cei acuzați de erezie și pe cei care își manifestau sub orice formă ostilitatea sau nesupunerea față de biserica catolică. – Din
fr. inquisition, lat. inquisitio.inchiziție (Dicționar de neologisme, 1986)INCHIZÍȚIE s.f. Instituție ecleziastică, cu prerogative judiciare și penale, vestită prin sentințele sale de o mare cruzime și instituită de biserica romano-catolică (în sec. XIII-XIX) pentru a stăpâni pe așa-numiții eretici și mai ales pentru a oprima pe cei care se opuneau exploatării feudale și asupririi bisericii. [Gen.
-iei, var.
inchizițiune s.f. / cf. it.
inquisizione, fr.
inquisition, lat.
inquisitio].
inchiziție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCHIZÍȚIE s. f. instituție ecleziastică cu prerogative judiciare și penale, vestită prin sentințele sale de o mare cruzime, instituită de biserica romano-catolică pentru lupta împotriva ereticilor. ◊ (fig.) anchetă arbitrară, severă. (< fr.
inquisition, lat.
inquisitio)
inchiziție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inchizíție (-ți-e) s. f.,
art. inchizíția (-ți-a), g.-d. inchizíții, art. inchizíției