încheietor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCHEIETÓR, -OÁRE, încheietori, subst. 1. S. m. (În sintagma)
Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton.
2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte).
3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (
Sideritis montana). ♦ (
Bot.;
reg.) Vulturică. –
Încheia +
suf. -tor.